Poate rugini otelul inoxidabil?

Introducere

La otelurile superioare inoxidabile cu un continut de crom de peste 10,5%, formarea ruginii nu poate fi exclusa. Chiar si otelurile inoxidabile austenitice cu un continut de crom de peste 20% si un continut de Ni de aproximativ 8% pot rugini in cazul manipularii si prelucrarii incorecte sau in caz de deficiente constructive.

Stratul pasiv

Otelurile inoxidabile reactioneaza la cel ca si otelurile normale cu oxigenul si formeaza un strat de oxid. In cazul otelului normal insa oxigenul reactioneaza cu atomii de fier existenti si formeaza o suprafata poroasa, care permite progresia reactiei. Acest lucru poate merge pana la „ruginirea“ completa a piesei de prelucrat. In cazul otelului superior inoxidabil, oxigenul existent reactioneaza cu atomii de crom din otel existenti intr-o concentratie relativ mare. Atomii de crom si de oxigen formeaza un strat de oxid dens care impiedica un progres al reactiei. Acest strat de oxid este denumit si strat pasiv datorita inertiei lui la reactie cu mediul inconjurator. Amploarea sau stabilitatea stratului pasiv depinde in principal de compozitia aliajului otelului.

Coroziunea

Pentru formarea ruginii la otelurile superioare ’inoxidabile’ exista doua motive:

  • stratul pasiv nu s-a putut forma, sau
  • stratul pasiv a fost distrus

 

Ne-formarea stratului pasiv poate fi evitata numai printr-un grad ridicat prin curatenie. Suprafetele prelucrate trebuie sa fie curatate cu grija de toate reziduurile.

Tipurile de coroziune descrise in continuare pornesc de la distrugerea ulterioara a stratului pasiv:

Coroziunea suprafetei cu indepartarea materialului

Coroziunea suprafetei cu indepartarea materialului semnifica o indepartare uniforma a suprafetei piesei. Acest tip de coroziune se produce numai cand acizi sau baze puternice actioneaza pe suprafata piesei de prelucrat. In cazul in care rata anuala de indepartare a materialului este sub 0,1 mm, atunci se vorbeste de o rezistenta suficienta a materialului impotriva coroziunii suprafetei.

Coroziune in puncte (Plitting)

Coroziunea in puncte apare atunci cand stratul pasiv este penetrat local. Pentru penetrare sunt responsabili ionii de clor, care in prezenta unui electrolit extrag din otelul inoxidabil atomii de crom necesari pentru formarea stratului pasiv. Astfel apar gauri in forma de impunsaturi de ac. Prezenta depunerilor, ruginii straine, reziduurilor sau matuirii duce la o intensificare a coroziunii in puncte.

Coroziunea intergranulara

Coroziunea intergranulara poate aparea daca sub actiunea caldurii sunt degajate carburi de crom la marginile granulatiilor si se dizolva in prezenta unui mediu acid. Acest lucru are loc la urmatoarele temperaturi:

  • otelurile austenitice 450° - 850°C
  • otelurile ferritice la peste 900°C

Coroziunea intergranulara nu are in prezent nicio importanta la alegerea materialului corect.

Coroziunea de contact

Coroziunea de contact apare atunci cand diferite materiale metalice sunt in contact si sunt umezite de un electrolit. Materialul mai putin nobil este atacat si incepe sa se dizolve. Otelurile inoxidabile sunt nobile comparativ cu majoritatea altor metale.

Produse potrivite

Inapoi la cunostintele legate de slefuire